Balanta de sfarsit de an…

Banuiesc ca fiecare dintre noi, la sfarsit de an, are macar un moment de reculegere in care se gandeste la anul care tocmai e pe cale sa se sfarseasca. Ce a facut bine, ce a gresit, ce realizari a avut, ce dezamagiri a trait, ce si-a dorit, ce a urat… in acest moment tarziu, putin incalzit de niste aburi „toxici”, ma gandesc la momentele de depresie care intristeaza lumea la sfarsitul fiecarui an. Citisem pe undeva o statistica ce spunea ca de sarbatori, procentul sinucigasilor este mult mai mare fata de alte perioade ale anului. Trist… dar adevarat… e aiurea cand dai de o persoana care e trista, sau mai bine zis fara sa vrei ii descoperi un moment de tristete… moment tragic parca, in care se descopera sufletul unui om… pacat ca la foarte multi doar acele momente sunt pline de adevar si patima… dar sunt si alte momente pline de lacrimi, amintiri neplacute, temeri ascunse iesite la iveala, dureri sufletesti si altele. Pacat de aceste momente… dar pacat ca de multe ori nu ai cu cine sa le imparti… sau ai? Gandeste-te bine pe cine ai in preajma, cat de mult vrei sa imparti durerea ta si cel mai bine sa te gandesti cat de dispusi sunt „prietenii” tai sa te asculte… acest lucru poate face diferenta dintre tine ca persoana, ca om… si o statistica… pana la urma, cred ca un an intreg nu trebuie sa te zbati neaparat pentru bani, faima, putere, masina, casa… ci pentru tine… pentru ca in momentele in care ai cu adevarat nevoie de cineva, acela sa fie langa tine si sa aibe in continuare sa iti zica „Frate, va fi OK! Trecem si peste asta!!!”. de multe ori ca om, ca persoana, ca o fiinta cu suflet, cu trairi, simtiri, sentimente, avem nevoie doar de un zambet… da, un zambet cald, eventual de o vorba buna spusa la momentul potrivit ar face minuni. Fara pretexte de plecare sau scuze puerile… un zambet, poate chiar lipsit de cuvinte, dar cald, imbietor, incurajator, o palma care a mangaie usor crestetul, obrazul, umarul… tandra, sa alunece prin suvitele de par, la care cireasa de pe tort ar fi, alaturi de acel zambet imbatator, o vorba buna: „Sunt aici. Hai, ia-ma in brate! Stii ca va fi OK, stii ca te vei simti mai bine mai tarziu, stii ca suntem impreuna si nimic nu ne va sta in cale!”.

Sa nu facem confuzie intre iubita/iubitul care si ea ar trebui sa zica la fel si prietenul pe care il cunosti de ani buni… ce e mai sus poate fi si un amestec intre reactiile celor doi, dar… de multe ori difera… si ceea ce se intampla din nefericire in ultimii ani, e faptul ca de cele mai multe ori primesti ceea ce ai nevoie de la persoane de la care te astepti cel mai putin… nu am ce spune, am vazut multe la viata mea si nu sunt vreun filosof… dar omenirea a ajuns sa nu mai stie ce este acel sentiment numit simplu „dragoste”… care tocmai de sarbatori ar trebui sa iasa din suflete. Acele vorbe simple: „te iubesc” pot insemna multe insa, spuse din multe guri, de prea multe ori, isi pierd valoarea… dar nici nu trebuiesc rostite de multe ori, o simpla privire poate deschide suflete. Poate deschide mintea unui om o privire aruncata usor, prin ea poti cerceta sufletul cuiva… de multe ori suntem orbi si nu vedem insa… o simpla privire aruncata in jur pe o strada din .ro dezvalui un adevar crunt: dragostea este pe moarte… copiii nostri oare vor sti ce inseamna aceste cuvinte? Oare vor sti senzatiile acelea care te ridica in al noualea cer pentru ca dupa doar o clipa sa te arunce in fundul iadului? Poate este un defect al omului insa, manifestarile sunt ale unei dependente… chiar daca se sufera in dragoste, aproape nimeni nu poate rezista fara sa fie iubit sau sa iubeasca… din nefericire acest lucru se intampla din ce in ce mai rar la noi… acea privire aruncata pe strada dezvaluie minti ingrijorate, multa ura si foarte putina dragoste. Oare cati tineri mai savureaza o simpla imbratisare? Stiti voi, acele momente care nu ati vrea sa se termine niciodata… cand strangeti cat puteti de tare unul de celalalt si parca tot nu strangeti indeajuns de tare… macar acum, la sfarsit de an, realizeaza cineva ca pretutindeni acel sentiment ciudat care spune ca lipseste ceva, ne arata ca avem nevoie de dragoste?

O privire, un zambet, o mana, o imbratisare… o lacrima…  personal, va multumesc tuturor care mi-ati fost alaturi, la bine si la rau, poate va stiti, poate nu va stiti, insa eu va iubesc pe toti… fara voi viata mea nu ar mai avea acel „Je ne sais quoi”…

In continuare va las sa ascultati o melodie placuta mie si sper ca si voua…

Cugetari de sfarsit de an…

Si iata cum Anul Nou se apropie cu pasi repezi… toata lumea este ocupata sa cumpere cadouri, sa planifice, etc… pacat ca multa lume uita semnificatia adevarata a sarbatorilor, denumind comercial Craciunul „X-Mas”… foarte putini oameni mai inteleg notiunea de sarbatoare petrecuta in familie, linia trasa acum la sfarsit de an si cantarul pe care punem faptele bune, cele rele, reusitele si nerealizarile… desi ma repet, va doresc tuturor numai bine si sper ca aceste sarbatori sa va implineasca mai mult sufleteste decat material… sa nu mai fugim dupa cadourile scumpe, ci dupa dragoste. Pana la urma de asta avem nevoie toti, fara dragoste omul nu ar mai fi om…

Iubiti-va mult!

Trist

Zilele trecute am avut parte de niste intamplari mai putin fericite care m-au cam pus pe ganduri… nu intri in detali insa am mai trecut prin asa ceva, precum aproape fiecare om indragostit a trecut macar o data… e greu, e gretos de greu, insa sper ca rezultatul sa fie unul pozitiv…  ce pot spune in afara de faptul ca trebuie sa pretuiti persoana de langa voi…  aveti mare grija fiindca nu stiti cat de repede si cat de usor o puteti rani… toate cele bune!

Raspuns la provocare

Pentru retardul care a lasat comentariu negativ la un post impotriva ungurilor care ne strica tara, raspund cu un deget si sper sa te vad si la fata, nu de altceva dar sunt sigur ca nu ai mai avea nimic de spus… fie esti ungur, fie tigan, fie un retard fara sperante… pai bravo mai baiatule… tu in tara ta iti place sa fii o minoritate? Fiindca asta esti considerat de ei… dar totusi, de ce sa imi bat capul cu o persoana de genul tau? Probabil ca esti fericit de viata ta ratata si zambesti ironic la orice tentativa de inteligenta pe care o intalnesti… ce pot sa iti urez decat Sarbatori Fericite si sper sa realizezi acest adevar pana nu e prea tarziu pentru tine…

Comentariul pe care NU l-am aprobat:

":)):)):)) esti mai penibil decat ungurii pe care ai vrea si subliniez, AI VREA tu numai, sa-i dei afara din tara….esti o jigodie penibila. "

Banc

Din intamplare am auzit zilele trecute o gluma care mi s-a parut foarte buna:

O femeie isi suna barbatul si incepe sa ii vorbeasca mieros:

-Dragule, cred ca masina are o problema, cred ca a intrat apa la carburator…

-Dar draga mea, tu nu ai habar de mecanica, de unde stii tu ca masina are apa la carburator? Poate nu stii tu sa o pornesti sau…

-Nu dragule, iti spun sigur ca asa e fiindca masina e in lac…

Arta romaneasca

Zilele trecute am avut ocazia sa vad filmul lui Cristian Nemescu (cred…), „Marilena de la p7”. Mare rahat… nu stiu exact pentru ce a primit atatea laude si premii… in afara de momentele tragicomice specific romanesti, aceeasi lipsa de substanta din film, din scenariu, din personaje… ma gandesc ca in ultimii ani, singurul film romanesc care intr-adevar m-a impresionat a fost „Moartea domnului Lazarescu”, desi puternice urme ale lipsei actorilor au marcat filmul… remarci jignitoare, vorbe dure, violenta gratuita… cam asta descrie orice film „de succes” din .ro… pacat de ideea filmului pierduta undeva pe drum, printre maldarii de gunoaie din film… actorii tineri care inca trebuiesc cizelati, dar si cei batrani care poate au nevoie mai mare de talent decat cei tineri… luand putin la rece filmul, poate ideea de baza este ok, dar transpunerea este problematica… oricum personal, prefer teatrul romanesc peste cinematografie… si acum imi aduc aminte cat de impresionat am fost de „Richard al III-lea” in care actorul principal a fost Marcel Iures.

Pasarica paroasa?

Nici o problema 😀 aici se poate epila orice fel de pasarica :))

Inca o aventura in trafic…

Pe motor cu un amic… el inaintea mea cu vreo 20-30 de metri, inainte de o intersectie mai mare din Bucuresti; pentru a ajunge la intersectie noi trebuia sa facem stanga de pe o strada secundara… amicul meu in fata, face stanga dar din dreapta lui(de pe aceeasi strada!) o Dacie veche ruginita cu un sofer si mai obosit vireaza mai din scurt, gata sa il dea jos pe amicul meu… eu fiind in spate, dar nici foarte aproape, am vazut doar ca amicul meu NU a cazut, ci si-a continuat drumul… cand am ajuns si eu la intersectie, Dacia oprita la semafor, amicul meu in fata ei, calare pe motor, certandu-se cu „obositul”, acesta chiar deschizand usa, probabil cu intentii nu prea pasnice… ajung in dreptul portierei sale, ii bat putin in geam si ii spun frumos sa intre la loc in masina, fiindca NU are dreptate. El incepe sa vocifereze ca motociclistul i s-a bagat in fata, el fiind total nevinovat, moment in care imi repet „rugamintea”, pe un ton mult mai serios si mai autoritar, plusand faptul ca eu eram in spatele lor si am vazut totul. Cateva secunde de uimire pe fata mosului au fost urmate de portiera inchisa si un zambet (fortat) cu care a inceput sa spuna ca astfel de lucruri se mai intampla in trafic, etc…

Ma intreb oare ce ar fi facut mosul in continuare daca ar fi fost singur… acum vreo 2-3 saptamani chiar a fost un caz in Bucuresti in care un motociclist a fost agresat de un alt mosulica, atunci obiectul agresiunii fiind o butelie goala de gaz… tupeu exista… nesimtire exista… doar oare majoritatea celor din trafic gandesc inainte de a face sau a spune ceva? Daca eu nu as fi vazut totul dinainte, as fi fost tentat sa ii dau dreptate acelui mosulica, varsta „respectabila” inselandu-mi simtul adevarului… deci dragi participanti la trafic, va rog sa imi iertati greselile, fiindca si eu vi le voi ierta pe ale voastre… dar hai sa nu facem tambalau si crima din traficul din Bucuresti, care e si asa foarte murdar…

Christmas carols

Acum cateva zile am facut rost de albumul de Craciun al lui Frank Sinatra, cu melodii vechi de cateva zeci de ani. Mi se pare foarte frumos faptul ca dupa cateva zeci de ani, melodiile lui Frank Sinatra au aceeasi senzatie placuta. Nu vorbesc neaparat de melodiile sale de Craciun, ci de tot repertoriul sau. Un artist de neuitat, formidabil… nu ca majoritatea „artistilor” din .ro… dar sa nu incep cu acuzele sau altceva… va recomand cu caldura sa ascultati in perioada Sarbatorilor albumul cu melodii de Craciun al lui Frank Sinatra.

Tuturor, numai bine!

Mos Nicolae

Da… e pe vine si se apropie… Mosu Nicolae, cel ce vine inainte de Mos Craciun e pe vine… acum tre sa ajunga si sa dea cadouri la copiii care au fost cuminti in timpul anului…

Nu v-ati saturat de atata rahat? Hai sa fim seriosi ca cei care au fost cuminti tot timpul anului si au invatat si i-au respectat pe ceilalti primesc doar shuturi in coor si cei care fac faradelegi fara frica fiindca mami si tati sunt persoane importante primesc tot ce vor… si parca tot nu le ajunge… personal pot spune ca ma incadrez in genul de om care munceste pentru banii lui si sunt mandru de acest lucru, iar pentru cei care habar nu au ce este aceea munca, le ofer numai respect in gura… iata cum se apropie sarbatorile si cum vin ocaziile pentru personalitati sa iasa in evidenta cu donatii si alte tampenii facute din dorinta de afirmare si reclama politica…

In timp ce altii inca realizeaza ca .ro inca nu are un nivel relativ normal al IQ-ului si lumea nu prea isi da seama de ce spui fara sa explici cu litere mari sau sa injuri… in fine… eu astept sa treaca anul fiscal, din fericire mi-am platit taxele, le astept pe cele din anul care vine… cam la asta se rezuma totul in zilele noastre… un mare om imi spunea acum cativa ani ca nu prea mai vede bucurii de sarbatori… el vede doar un nou inceput de an fiscal… si avea dreptate…