Balanta de sfarsit de an…

Banuiesc ca fiecare dintre noi, la sfarsit de an, are macar un moment de reculegere in care se gandeste la anul care tocmai e pe cale sa se sfarseasca. Ce a facut bine, ce a gresit, ce realizari a avut, ce dezamagiri a trait, ce si-a dorit, ce a urat… in acest moment tarziu, putin incalzit de niste aburi „toxici”, ma gandesc la momentele de depresie care intristeaza lumea la sfarsitul fiecarui an. Citisem pe undeva o statistica ce spunea ca de sarbatori, procentul sinucigasilor este mult mai mare fata de alte perioade ale anului. Trist… dar adevarat… e aiurea cand dai de o persoana care e trista, sau mai bine zis fara sa vrei ii descoperi un moment de tristete… moment tragic parca, in care se descopera sufletul unui om… pacat ca la foarte multi doar acele momente sunt pline de adevar si patima… dar sunt si alte momente pline de lacrimi, amintiri neplacute, temeri ascunse iesite la iveala, dureri sufletesti si altele. Pacat de aceste momente… dar pacat ca de multe ori nu ai cu cine sa le imparti… sau ai? Gandeste-te bine pe cine ai in preajma, cat de mult vrei sa imparti durerea ta si cel mai bine sa te gandesti cat de dispusi sunt „prietenii” tai sa te asculte… acest lucru poate face diferenta dintre tine ca persoana, ca om… si o statistica… pana la urma, cred ca un an intreg nu trebuie sa te zbati neaparat pentru bani, faima, putere, masina, casa… ci pentru tine… pentru ca in momentele in care ai cu adevarat nevoie de cineva, acela sa fie langa tine si sa aibe in continuare sa iti zica „Frate, va fi OK! Trecem si peste asta!!!”. de multe ori ca om, ca persoana, ca o fiinta cu suflet, cu trairi, simtiri, sentimente, avem nevoie doar de un zambet… da, un zambet cald, eventual de o vorba buna spusa la momentul potrivit ar face minuni. Fara pretexte de plecare sau scuze puerile… un zambet, poate chiar lipsit de cuvinte, dar cald, imbietor, incurajator, o palma care a mangaie usor crestetul, obrazul, umarul… tandra, sa alunece prin suvitele de par, la care cireasa de pe tort ar fi, alaturi de acel zambet imbatator, o vorba buna: „Sunt aici. Hai, ia-ma in brate! Stii ca va fi OK, stii ca te vei simti mai bine mai tarziu, stii ca suntem impreuna si nimic nu ne va sta in cale!”.

Sa nu facem confuzie intre iubita/iubitul care si ea ar trebui sa zica la fel si prietenul pe care il cunosti de ani buni… ce e mai sus poate fi si un amestec intre reactiile celor doi, dar… de multe ori difera… si ceea ce se intampla din nefericire in ultimii ani, e faptul ca de cele mai multe ori primesti ceea ce ai nevoie de la persoane de la care te astepti cel mai putin… nu am ce spune, am vazut multe la viata mea si nu sunt vreun filosof… dar omenirea a ajuns sa nu mai stie ce este acel sentiment numit simplu „dragoste”… care tocmai de sarbatori ar trebui sa iasa din suflete. Acele vorbe simple: „te iubesc” pot insemna multe insa, spuse din multe guri, de prea multe ori, isi pierd valoarea… dar nici nu trebuiesc rostite de multe ori, o simpla privire poate deschide suflete. Poate deschide mintea unui om o privire aruncata usor, prin ea poti cerceta sufletul cuiva… de multe ori suntem orbi si nu vedem insa… o simpla privire aruncata in jur pe o strada din .ro dezvalui un adevar crunt: dragostea este pe moarte… copiii nostri oare vor sti ce inseamna aceste cuvinte? Oare vor sti senzatiile acelea care te ridica in al noualea cer pentru ca dupa doar o clipa sa te arunce in fundul iadului? Poate este un defect al omului insa, manifestarile sunt ale unei dependente… chiar daca se sufera in dragoste, aproape nimeni nu poate rezista fara sa fie iubit sau sa iubeasca… din nefericire acest lucru se intampla din ce in ce mai rar la noi… acea privire aruncata pe strada dezvaluie minti ingrijorate, multa ura si foarte putina dragoste. Oare cati tineri mai savureaza o simpla imbratisare? Stiti voi, acele momente care nu ati vrea sa se termine niciodata… cand strangeti cat puteti de tare unul de celalalt si parca tot nu strangeti indeajuns de tare… macar acum, la sfarsit de an, realizeaza cineva ca pretutindeni acel sentiment ciudat care spune ca lipseste ceva, ne arata ca avem nevoie de dragoste?

O privire, un zambet, o mana, o imbratisare… o lacrima…  personal, va multumesc tuturor care mi-ati fost alaturi, la bine si la rau, poate va stiti, poate nu va stiti, insa eu va iubesc pe toti… fara voi viata mea nu ar mai avea acel „Je ne sais quoi”…

In continuare va las sa ascultati o melodie placuta mie si sper ca si voua…