De cateva saptamani se pare ca vremea in Bucuresti e destul de frumoasa… zapada e din ce in ce mai putina, frig e mai mult noaptea, iar ziua soarele isi mai arata din cand in cand dintii sai ascutiti… iar desi zilele trecute o stare foarte neplacuta de deprimare si/sau dezamagire ma luase in bratele sale, se pare ca aceste zile insorite mi-au mai ridicat moralul… dar acum ma intreb… de ce oare in momentul in care m-am suit in sa am uitat de toti si de toate? Chiar asa de puternica sa fie senzatia incat sa uit de absolut tot si doar in momentul in care am „descalecat” de pe herghelie sa imi aduc aminte de cat de neplacuta poate fi viata? Poate o substanta chimica produsa de corpul uman sa fie mai puternica decat un drog? Se pare ca raspunsul este un „DA!” foarte hotarat… si nu spus de mine, ci confirmat de multi altii… desi prima senzatie este frica, aceasta dispare, incet, incet… se duce si cealalta senzatie care nu poate fi descrisa ii ia locul… iar aceasta parca pune in miscare fiecare muschi din crop si fiecare gand din creier… o invalmaseala de ganduri si emotii si senzatii care nu pot fi reproduse verbal, aduc rider-ul la placerea suprema… iar eu imi dau din ce in ce mai mult seama de motivul pentru care m-am apucat de acest…. viciu :p
Citind blogul unui prieten, am gasit aceasta reclama, care mi-a placut, dar dintr-un singur motiv… melodia… ca sa nu mai lungesc, voi pune mai intai clipul comercial, apoi clipul cu melodia. Enjoy!
Aceasta femeie era de gasit in tramvaiul 41 (sau metroul usor, dupa numele nou…) de cativa ani… anul acesta, nu am mai vazut-o… oare cati dintre cei care mergeau zilnic cu 41 isi mai aduc aminte de ea? Retineti ca aceasta femeie nu striga in gura mare cat de saraca e ea si cata foame are in stomac, nu striga cati copii o asteapta acasa, ci doar incerca sa inveseleasca lumea, calatorii acestui trist mijloc de transport… daca vedea un cuplu de indragostiti le ura numai sanatate, iubire vesnica, copiilor le ura sporuri la invatatura, in cateva cuvinte le dorea tuturor numai de bine. Poate era o falsitate, poate nu, insa aceasta este printre putinii oameni care „cerseau” cu demnitate… Nu ii stiu povestea, desi imi doresc sa o fi stiut… Nu am ajutat-o cu mult, desi mi-as fi dorit sa o ajut cu mai mult… Poate anul acesta o sa o mai vedem in tramvai… Sau poate nu…
Fata de cei care sar in capul oamenilor zi de zi si fac tot posibilul sa scoata mila si banii calatorilor si cetatenilor, aceasta femeie incerca prin cuvinte sa ridice putin moralul celor din jur… banii primiti de ea erau primiti cu demnitate, iar in ochii ei se citea o multumire sincera… rar vazuta in ochii celor care traiesc din cersit… stiu, nu e bine sa cersesti, nu e ok… dar imi pare rau cand vad oameni carora destinul a uitat sa le mai dea o mana de ajutor… eu ma consider norocos… fata de altii care sunt mult mai rau decat mine… cei care trec pe langa Carrefour Orhideea inspre Calea Giulesti poate o cunosc si pe femeia aceea care doarme langa acea reprezentanta auto… acea femeie intr-adevar duce o viata dura… fata de noi, restul… oare ce reactie ar putea sa cred ca ar obtine femeia de la trecatori? Oare cati dintre acestia au avut o reactie de mila fata de ea? Oare cati dintre cei carora le-a inspirat mila acea femeie chiar au facut ceva pentru ea? Cati i-au dat macar o bucata de paine? Oare cati din demnitarii Romaniei au habar despre aceste personaje? Nu sunt rare… din nefericire daca ai ochi sa vezi, le vezi aproape peste tot… cand oare o sa realizeze romanii ca trebuie sa faca ceva? Oare cand o sa realizam noi, ca popor ca trebuie sa avem grija de batranii nostri? O vorba spunea ca daca stii trecutul unei natiuni, stii si viitorul… ei bine, parafrazand lozinca unei campanii de acum cativa ani, viitorul NU suna bine… ma gandesc cu groaza ca acel clip NU este amuzant, ci mai degraba tragic… la asta am ajuns ca natiune? Imi aduc aminte de o intamplare: eram cu niste prieteni in masina, ne intorceam de la munte, iar dupa Paralela 45, la cativa km era o veche dacie break impinsa de un om mai in varsta… noi am oprit sa vedem daca il putem ajuta… a ramas uimit acel om… nu se astepta sa opreasca cineva pentru el… impinsese la acea masina kilometri intregi si nimeni nu oprise, iar noi cand am oprit eram deja scoteam sufa ca sa il tragem… ne-a refuzat frumos, mai avea putin si ajungea acasa… dar totusi, si-a exprimat clar uimirea asupra faptului ca a oprit cineva sa il intrebe de probleme… mai ales niste „pusti” cu masina…
Ma uit in jur si ma minunez la viitorul clar al tarii… din ce in ce mai putini oameni, sufletele devin din ce in ce mai goale… oare unde vom ajunge? Oare era comunista nu a invatat pe nimeni nimic? Cand o sa realizam ca viitorul nostru este foarte sumbru daca nu facem ceva in legatura cu asta?
Nu stiu daca sa mai fiu mandru ca sunt roman… oare ce inseamna sa fii roman in ziua de azi?
Deci, acum cateva zile s-a lansat oficial serverul de MU al retelei C-Zone… acesta este momentan inca intr-o serie de teste si probabil va fi incontinuu datorita modificarilor si update-urilor care se vor face constant, tocmai pentru a multumi jucatorii… nu voi continua cu detalii fiindca testele oficiale nu s-au terminat, insa voi reveni cu noutati…
Melodia… superba… clipul… genial… pot spune ca este perfect pentru a ma binedispune intr-o mica masura, mai ales tinand cont de starea in care ma aflu de cateva zile… dar ajung cuvintele… melodia spune totul…
Dupa mult timp de NEcitit ziare ma apuc azi sa citesc o amarata de hartie care se vrea a fi ziar de Bucuresti… ce imi vad ochii? Stiri diverse, interesante, din care aflu chestii importante cum ar fi faptul ca Mutu isi inseala sotia cu o gagica, sau cel putin asta sustine presa italiana… mai aflu ca Lazarus se crede cavaler (omfg, deci asta chiar m-a dat pe spate…), ca Victoria Beckham a avut o scena aproape asemanatoare cu celei patite de Janet Jackson (sfarc dezgolit, vai!)… aflu ca politicienii nostri, pe care i-am votat cu totii cu toata increderea pentru un viitor mai bun si-au facut sarbatorile care pe unde au apucat prin alte tari straine (deh, .ro nu le mai ajunge…)… mai aflu despre vedetele autohtone ca Elena Basescu face reclama la Maserati iar Marijuana (cea mai fidela fata!!!) si-a inchis unul dintre magazinele sale de bijuterii… si in afara de asta imi mai aduc aminte despre turistii romani blocati in Bulgaria, care au „evadat” din „ghearele” politiei bulgaresti…
Pe scurt, doar niste aberatii, niste tampenii pe care un ziarist adevarat niciodata nu ar avea lasitatea sa le scrie… dar fiindca traim in .ro, se pare ca nu conteaza talentul si placerea cu care practici o meserie, ci rudele, spaga, pilele, etc… astfel ies „bombele” de prosti de pe bancile facultatilor de Jurnalism… nu acuz fiecare ziarist din .ro, dar majoritatea din nefericire nu prea au habar cu ce se mananca intr-adevar jurnalismul profesionist… culmea, am gasit mai multe greseli ortografice intr-un text din ziar decat intr-o lucrare de control al unui elev de clasa a 3-a… asta nu da nimanui de gandit? Eu ma gandesc putin la viitor si mi-e groaza de analfabetii care vor influenta tineretul tarii intr-o maniera mai urata decat manelele… parca in acest domeniu era intr-adevar mai bine pe vremea lui Ceasescu… atunci se scria corect limba romana… existau corectori ortografici care NU aveau voie sa greseasca si intr-adevar stiau mai bine ortografie decat un profesor de gramatica… cu toate ca subiectul era unic pe acea vreme, acum degeaba exista aceasta „libertate a presei”… dintr-un ziar citit complet doar 1-2 articole sunt relativ interesante… in rest doar stiri dubioase ce urmaresc „reitingul”… sincer imi e mila in ce hal am ajuns ca tara… daca unii dintre profesori au ajuns sa debiteze mai rau decat un schizofrenic, atunci se pare ca decadem ca natiune… si asta datorita cui? Multumita presei prea-iubitoare de stiri de senzatie… de ce sa scrie despre ceva pozitiv cand pot scrie despre o crima, un viol, despre o vedeta care si-a marit averea si nu o da la nimeni…
zbor… simt cum mai am putin si plutesc… ma uit pe geam la privelistea de afara si simt ca parca ma ridic… alb… atat de frumos, atat de pur… pacat ca in secunda urmatoare realizez ca sunt inca in .ro si ceea ce vad nu are cum sa mai dureze mult, si asa ceea ce se vede afara fiind rezultatul naturii care parca s-a razbunat pentru ce a iertat anul trecut…
Dar revenind putin la realitate, inzapezirile au cuprins .ro si nu numai, pe strazi sunt oameni inzapeziti in masini, pe drumuri din afara localitatilor troienele de zapada depasesc orice imaginatie… o fufa de la TV rade si i se pare amuzant faptul ca o ambulanta nu are cum sa ajunga intr-un sat uitat de lume la o viitoare mamica… ma intreb daca i s-ar fi parut la fel de amuzant daca era chiar ea acea viitoare mamica… pe strazi lumea se buluceste sa mearga cu masina desi cu metroul poate ar scurta cu jumatate timpul alocat calatoriei… ma intreb oare ce fel de minte iti trebuie ca sa te uiti dimineata pe geam, sa vezi troiene de zapada si sa iti spui in gand: „mda, azi voi merge cu masina la munca…”. Nu cred ca este nevoie de multa materie cenusie pentru astfel de ganduri… dar cu o ora mai tarziu acelasi om probabil se intreaba de ce sunt atat de aglomerate strazile acoperite de zapada si de ce se circula atat de greu… probabil trebuie sa fii un geniu sa iti dai seama ca pe o astfel de vreme trebuie sa fii tampit sa iesi cu masina cand exista alte mijloace de transport (MULT MAI IEFTINE BA!!!).
Si totusi eu zbor in continuare, imi aduc aminte de cand eram copil si ma jucam in zapada… dar stai! ce m-ar putea opri? Troienii de zapada stransi pana acum parca ma asteapta sa vin… dar din nou, ma trezesc la realitate si imi aduc aminte de ceea ce imi doresc de ceva vreme… tanjesc, ard… in curand… voi fi din nou liber… pana atunci, zbor… visez… plutesc…
… si am intrat in 2008… cand m-am trezit si m-am gandit sa vad cum arata noul an, parca am fost usor dezamagit… credeam ca o sa fie surle si trambite pe strada… erau aceiasi gunoieri care strangeau si in 2007 gunoiul de pe strazi… poate imi doream prea multe, poate imi imaginam prea multe… poate am fost prea nerabdator… cert e ca afara este acelasi cenusiu zilnic pe care il vad din toamna… am fost intrebat daca m-am gandit ce vreau de la 2008… am raspuns simplu ca habar nu am… in acel moment aveam un singur lucru in gand si acum cand scriu aceste randuri la fel… vreau sa ma echipez, sa ma sui pe motor si sa plec… departe, unde vad cu ochii… era o vorba: „Tinerii motociclisti isi aleg o destinatie si pleaca; batranii motociclisti isi aleg o directie si pleaca…”
Eu vreau doar sa plec, nu conteaza unde, nu vreau sa ma uit inapoi… vreau doar senzatia aceea care ti-o dau cele doua roti atunci cand se invart din ce in ce mai repede… vreau acea senzatie de frica amestecata cu placere orgasmica pe care ti-o da strada la viteza… pana acum acea senzatie pe doua roti imi era data de bicicleta… acum vreau mai mult… mult mai mult… more and more, pana cand… ce? Nu stiu… stiu doar ca vreau din ce in ce mai mult… si imi doresc acest lucru cu patima cu care doi indragostiti care nu s-au mai vazut de ani de zile alearga unul catre celalalt… cu nerabdarea cu care un copil isi deschide cadourile… cu durerea unei mame atunci cand isi pierde copilul…
Ce vreau, ce imi doresc eu din 2008? Cat mai multi km… fara sa incep sa aberez cu tot felul de dorinte ascunse sau tampenii… da, vreau si eu armura aceea vazuta pe net la nush care magazin… da, as vrea si eu acele ghete racing care sunt ultimul racnet in look si stil… dar hai sa fiu realist… eu vreau doar sa merg… singur sau nu… vreau sa simt vantul cum imi bate coltul obrajilor, cum ma mangaie si cum imi face capul sa se miste din ce in ce mai greu…
Vreau… da, imi doresc cu ardoare… dar pana la primavara sau pana cand se incalzeste vremea, astept… rumeg in tacere linistea apasatoare ce m-a insotit in anoul nou si pana acum… si ma linistesc cu un cantec…
trasnaile vietii din prisma unui om... normal :p 
comentarii