Andrenaline rush…

De cateva saptamani se pare ca vremea in Bucuresti e destul de frumoasa… zapada e din ce in ce mai putina, frig e mai mult noaptea, iar ziua soarele isi mai arata din cand in cand dintii sai ascutiti… iar desi zilele trecute o stare foarte neplacuta de deprimare si/sau dezamagire ma luase in bratele sale, se pare ca aceste zile insorite mi-au mai ridicat moralul… dar acum ma intreb… de ce oare in momentul in care m-am suit in sa am uitat de toti si de toate? Chiar asa de puternica sa fie senzatia incat sa uit de absolut tot si doar in momentul in care am „descalecat” de pe herghelie sa imi aduc aminte de cat de neplacuta poate fi viata? Poate o substanta chimica produsa de corpul uman sa fie mai puternica decat un drog? Se pare ca raspunsul este un „DA!” foarte hotarat… si nu spus de mine, ci confirmat de multi altii… desi prima senzatie este frica, aceasta dispare, incet, incet… se duce si cealalta senzatie care nu poate fi descrisa ii ia locul… iar aceasta parca pune in miscare fiecare muschi din crop si fiecare gand din creier… o invalmaseala de ganduri si emotii si senzatii care nu pot fi reproduse verbal, aduc rider-ul la placerea suprema… iar eu imi dau din ce in ce mai mult seama de motivul pentru care m-am apucat de acest…. viciu :p