Life…. just the way it is…

Plecarea a fost scurta… toata lumea la ora stabilita era deja acolo… strangeri de mana scurte, ganduri multe si emotii si mai multe… plecarea era stabilita de mult timp… deja de cateva luni bune toti se gandeau si erau nerabdatori sa plece… ca un facut, toti mergeau atat de bine, coloana era aproape dreapta… cele 14 motociclete mergeau usor, opreau la semafoare toate si asteptau cuminti verdele… traficul de la ora 7 dimineata era frumos… doar cateva masini ratacite, majoritatea taxi-uri… iesirea din Bucuresti a fost rapida… viteza a crescut, dar ordinea a ramas… toti se intelegeau doar din ochi, din priviri… nimeni nu iesea din coloana… mancarea, bautura, corturile, gratarul erau impartite din seara dinainte… drumul nu era lung… dar era placut… nici unul dintre bikeri nu simtea oboseala sau stress… doar emotiile si nerabdarea care macina adanc sufletul fiecaruia… masinile care depaseau coloana treceau… soferii si pasagerii erau uimiti de cata disciplina putea fi in acel grup de motociclisti… primul popas a trecut pe nesimtite… incet, incet, fiecare incepea sa se trezeasca la realitate… intr-adevar, clipa de plecare trecuse iar ei, toti, erau deja pe drum… era adevarat… atatea nopti pierdute cu vise despre acel drum… acum se adevereau… toti erau atat de fericiti… deja nu mai conta daca era localitate sau nu pe unde treceau… toti trecatorii sau soferii din masinile din trafic erau uimiti… iar fiecare dintre rideri simtea o inaltare prin coloana din care facea parte in acel moment… au trecut si altii cu motoarele pe langa ei… au salutat, s-au uitat si au gonit mai departe… insa ei… ei mergeau in continuare in coloana… la al doilea popas, tigarile au racorit atat de mult fetele riderilor incat acestia deja incepusera sa zambeasca… o mica forfota dintre primul si ultimul biker a dat nastere la o discutie intre toti cei din grup… mai aveau putin pana ajungeau la destinatie… plecarea a fost rapida… ultimele curbe deja erau un vis… nerabdarea insa nu a dat nici un semn la vreunul din grup… toti stiau foarte bine ca orice act de indisciplina insemna un act impotriva grupului intreg… dar oricum ei se stiau bine… inainte de a fi bikeri… erau prieteni… de nadejde… inainte de ultima curba, primul din coloana semnalizeaza o groapa in asfalt… urmatorii din grup au semnalizat la randul lor… in afara de ultimul… ultimul a avut o clipa de neatentie fiindca gandul l-a dus pentru o secunda departe… in continuare realiza ca totul este real… totul s-a adeverit… toate visele si sperantele lor s-au adeverit… dar acea secunda l-a facut sa nu vada semnalul dat de ceilalti din fata… astfel nici groapa nu a vazut-o… desi mica, singurul lucru pe care l-a cauzat groapa riderului a fost un mic voblaj… insa indeajuns sa mentina directia dreapta… desi curba era la stanga… costul a fost ca acesta a ajuns direct in parapet… viteza nefiind mare, motocicleta s-a oprit in parapet cu pagube minime… riderul insa… a fost propulsat de pe motocicleta… peste parapet… in prapastie…