Noapte alba…

…din nou. Deh, daca asta am ales, sa am orele de lucru noaptea, asta imi e alegerea. Desi, de multe ori imi aduc aminte ca ma scuteste de greata care ma apuca atunci cand vad alte persoane in jurul meu care ma sperie cu IQ-ul lor…. nah, prefer sa ma plictisesc decat sa ma ia groaza. Oricum, acum stau si ma gandesc la cate am de facut si la cate mai am de facut dupa ce termin cu celelalte… suna bine, nu? :p… oricum pot spune ca macar maine seara ar trebui sa fiu putin mai „hepi” decat zilele ce tocmai au trecut insa… urmeaza niste discutii pe care nu sunt sigur daca vreau sa le port… evident ca as vrea sa le ocolesc, desi asta e „calea miseleasca” dupa cum ar spune un cunoscut. Dar sincer sa fiu, sunt satul… in zilele urmatoare ar trebui sa plec, nu stiu daca am cum sa plec, nu stiu sigur cum ar trebui sa plec, nu stiu sigur de ce trebuie sa plec, zilele libere nu am cum sa le iau inapoi, dar plec… si cu asta m-am uimit singur cat de ambiguu pot fi… imi aduc aminte de cand eram copil ca imi doream atat de mult sa stau noaptea tarziu… acum stau noaptea tarziu, chiar pana a doua zi de dimineata insa nu mai vreau… comic, nu? Tragicomic mai bine spus… ufff… ce bine era cand eram copilas… nu aveam decat grija unor teme amarate pentru scoala si in rest doar pentru joaca cu copiii din vecini… acum… am vazut si trait (ca un cosmar ce nu se mai termina) ce inseamna cu adevarat grijile… grija zilei de maine, grija  zilei de azi… oricum… am timp sa ma tot gandesc la chestiile astea pana maine dimineata… momentan ma apuc de altceva in speranta ca imi mai trece plictiseala insa…

R.I.P. George Carlin

Duminica, 22 Iunie a murit George Carlin… Odihneasca-se in pace… pentru cei care nu stiu cine e George Carlin, dati un „Gogule”…

Another day, another sorrow…

Iar o zi frumusica de vara… iar caldura obositoare si toropitoare… zi superba de petrecut la piscina, la plaja… dar noooo, eu am treaba… tre sa alerg de nebun pe asfaltul fierbinte de Bucuresti… 😐

Macar de-ar mai veni odata ploaia promisa de cei de la meteo… in fine… cam atat pentru acum, mi-e lene sa mai scriu, ma bag in pat la un pui de somn… deh… diseara iar is la munci…

mrrr…

M-am trezit „cu fata la cearceaf” si nu prea imi convine… iar vad apeluri ratate pe telefon cat timp am dormit… de fapt, daca imi aduc aminte bine, unul dintre apeluri a fost chiar respins de mine… deh, chiar insistase… sunt cam obosit, chiar daca am dormit… de fapt nu prea am dormit… azi noapte am iesit, la invitatia unui prieten, la o runda de Bucuresti si un pic pana in Otopeni. Pentru a nu se intelege gresit, mentionez ca pe doua roti. A fost fain, era sa imi zboare casca din cap (deh, zilele astea merg pe StreetFighter) pe la o viteza mai acatarii iar in rest a fost foarte solicitant, ceea ce m-a avantajat (cum am pus capul pe perna sforaiturile au si inceput :p). Sper sa nu mai fiu amanat si astazi de baietii cu carenele, le vreau totusi montate, cu tot farmecul de a merge pe StreetFighter, nu de altceva dar mai am si alte lucruri mai bune de facut decat sa astept si sa fiu amanat…

In fine, in rest momentan nu prea mai am ce sa zic decat ca noul radar de la Ciurel are la numarul de inmatriculare AJA si tot aseara, pe la Mac-ul de la Virtutii au trecut agentul si agenta din acea masina plus o masina de jandarmi :p

Ocupat…

M-am trezit. Ceasul arata ora 9:42PM. Am dormit doar cateva ore… incerc sa imi aduc aminte exact cand am adormit, daca cumva am uitat ceva, daca cumva trebuia sa mai fac ceva… in schimb imi aduc aminte ca imi e foame. Ar trebui sa ma ridic din pat ca sa ajung la bucatarie (Doh!, acolo e mancarea…). Pfoai ce lene imi e… doar lene? Senzatia parca e si de durere… molcoma, surda. ce ai facut azi? Hmmm… ce nu ai facut? cu ziua de ieri plina de activitati, cu noaptea petrecuta la servici si cu ziua de azi petrecuta hai-hui prin oras, oboseala incepe sa isi faca aparitia… rau… mai devreme intr-adevar simteam oboseala… acum parca e mai grea sau… oare ce o fi aceasta senzatie? Poate doar imi e somn… nu m-am trezit inca… am chef de o cafea… dupa lungi cointemplari ajung la bucatarie, iar acolo ma loveste: maine mai ai inca multa treaba… ai programare de dimineata, iar pana seara ai oboseala garantata… si NU este o zi petrecuta la munca… stress, oboseala, zi de zi… asta e viata pe care ne-o dorim cand suntem copii? In nici un caz… dar na… asta e… odata cu varsta grijile au crescut, firele albe au aparut, iar eu… eu nu imi mai gasesc acel copil nevinovat din mine…

Tu il mai ai?