Ma-neaca aerul…

Simt cum departea ma ucide… de ce oare se gaseste intotdeauna soarta sa fie atat de cruda? De ce oare viata ne ofera atat de multe surprize neplacute? Dragostea oare chiar exista? Daca da, de ce e oare atat de putina? Da, vreau sa ma bucur de ea cat mai mult… sunt egoist? Poate ca da. Ce ar fi rau in asta? Nu ma intereseaza de bani sau altceva… bucuria sufletului este atat de mare, atat de… plina. Si pana una-alta distanta ma ucide… as vrea un sarut macar… dar un sarut este atat de scump, parca nu imi vine sa cred… auzeam mai demult de la altii cum isi gaseau pe cineva la departare de ei… nu credeam asa ceva insa… soarta a hotarat ca a venit si randul meu sa aflu ca este adevarat… ma simt aiurea… pe bune. Pana acum ceva timp eram destul de activ, poate ca inca sunt insa… momentele in care ma cuprinde nostalgia si durerea sunt atat de mistuitoare… focul acela din mine doare atat de rau, parca platesc deja pentru toate greselile mele de pana acum… atat de marsava poate fi viata uneori… ma tot gandeam zilele astea la tot felul de probleme intampinate pana acum… mereu ziceam ca asta e si ca am puterea sa trec peste chiar zambind… si chiar am trecut. Gandirea pozitiva este un plus pentru acele momente in care cazi in haul gandurilor negre insa… totul pana la inima… sufletul doare mai rau decat orice… psihic vorbind gandurile il pot ucide pe om. Citeam chiar zilele trecute despre o femeie din Marea Britanie care a fost operata la genunchi fara anestezie generala si a suportat durerea cu pregatire psihica… oare cati dintre noi stim ca noi, oamenii, folosim doar un mic procent al creierului nostru? Oare daca am fi in stare sa il folosim la toata capacitatea sa, am fi in stare sa trecem mai usor peste dragoste? Oare am mai simti la fel cand inima, sufletul ar plange? Oare am mai sti ce inseamna suferinta? Imi doresc 1000 de lucruri si totodata unul singur… pacea sufleteasca… cel mai de pret lucru pe care il poate avea un om… sunt inca nelinistit insa spun „Noapte buna!”. Mi-a ajuns…

diverse ganduri prin cap…

Iar am auzit o toba zgomotoasa prin cartier… iar am chef sa ies… dar nuuu… nu ies acuma si nu fiindca nu as vrea… carburatia asteapta sa fie reglata… cu ce bani, numa’ Dumnezeu stie… sper sa ma intorc din asa-zisa „vacanta” si sa o repar… nu eu… ar fi fost frumos sa fi putut eu… si mult mai ieftin… asa, trebuie dusa la un baiat bun, care se pricepe… desi as fi putut sa o duc la reparatie de ceva vreme… dar totusi am preferat sa plec in vacanta cu banii de care dispun momentan si sa repar motocicleta mai tarziu, dupa ce ma intorc… mda, alegeri, alegeri, alegeri… ca or fi bune sau rele, habar nu am… momentan gandul imi e la un VTR cu care m-am dat o scurta tura azi noapte… pentru cine nu stie ce e ala, dati un click aici. Mai departe sunt inca destul de confuz, poate putin suparat, poate mai mult furios, poate putin temator… habar nu am insa, obosit stiu sigur ca sunt… amortit, indecis…

Bleah…

Inca o noapte fara somn… azi noapte la munci, azi tot cu treaba, somn vreo 2-3 ore si in rest… insomnii cat cuprinde… oare am nevoie de un concediu? Permanent? Ma uit in jur si vad camera plina de obiecte, de mobila, etc… dar parca e goala… iar am senzatia ca intru in vreo semidepresie… bleah! Is cam satul de toate momentele in care incep sa regret ca nu am facut mai multe, ca trebuia sa procedez altfel, ca ar fi trebuit, ca nush ce, ca nush cum…

Pana la urma totul a iesit fiindca asa a iesit… ce sa mai, daca aveam vreo masina a timpului poate ar fi fost mai bine, poate as fi schimbat lucrurile in bine pentru mine… asa, mai bine accept realitatea asa cum e si tin capul sus pentru viitorul apropiat si/sau indepartat… hmmm… inca o noapte de aberatii? De cateva zile ma tot gandesc ca acum, la sfarsitul saptamanii ar cam trebui sa plec si eu din oras… o mini-vacanta… sper, de fapt… sa fiu sincer, in vreo 3 zile am crezut ca inebunesc de cate ori am crezut ca nu mai plec… in fine… somn usor tuturor, ma bag in pat sa vad un film… poate adorm si eu…