2008

… si am intrat in 2008… cand m-am trezit si m-am gandit sa vad cum arata noul an, parca am fost usor dezamagit… credeam ca o sa fie surle si trambite pe strada… erau aceiasi gunoieri care strangeau si in 2007 gunoiul de pe strazi… poate imi doream prea multe, poate imi imaginam prea multe… poate am fost prea nerabdator… cert e ca afara este acelasi cenusiu zilnic pe care il vad din toamna… am fost intrebat daca m-am gandit ce vreau de la 2008… am raspuns simplu ca habar nu am… in acel moment aveam un singur lucru in gand si acum cand scriu aceste randuri la fel… vreau sa ma echipez, sa ma sui pe motor si sa plec… departe, unde vad cu ochii… era o vorba: „Tinerii motociclisti isi aleg o destinatie si pleaca; batranii motociclisti isi aleg o directie si pleaca…”

Eu vreau doar sa plec, nu conteaza unde, nu vreau sa ma uit inapoi… vreau doar senzatia aceea care ti-o dau cele doua roti atunci cand se invart din ce in ce mai repede… vreau acea senzatie de frica amestecata cu placere orgasmica pe care ti-o da strada la viteza… pana acum acea senzatie pe doua roti imi era data de bicicleta… acum vreau mai mult… mult mai mult… more and more, pana cand… ce? Nu stiu… stiu doar ca vreau din ce in ce mai mult… si imi doresc acest lucru cu patima cu care doi indragostiti care nu s-au mai vazut de ani de zile alearga unul catre celalalt… cu nerabdarea cu care un copil isi deschide cadourile… cu durerea unei mame atunci cand isi pierde copilul…

Ce vreau, ce imi doresc eu din 2008? Cat mai multi km… fara sa incep sa aberez cu tot felul de dorinte ascunse sau tampenii… da, vreau si eu armura aceea vazuta pe net la nush care magazin… da, as vrea si eu acele ghete racing care sunt ultimul racnet in look si stil… dar hai sa fiu realist… eu vreau doar sa merg… singur sau nu… vreau sa simt vantul cum imi bate coltul obrajilor, cum ma mangaie si cum imi face capul sa se miste din ce in ce mai greu…

Vreau… da, imi doresc cu ardoare… dar pana la primavara sau pana cand se incalzeste vremea, astept… rumeg in tacere linistea apasatoare ce m-a insotit in anoul nou si pana acum… si ma linistesc cu un cantec…

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe