Acum am scapat… dar data viitoare?!??

Strada Turda… seara, in jur de orele 20:00 – 21:00… directia este Podul Grant… viteza este in limitele legale (cheful de alergatura era 0 (zero))… locul ocupat in spatiu este banda 2, aproape de linia de mijloc… actorii sunt eu, pasagera si un mos care a iesit frontal cu vechitura lui de Dacie din parcarea de pe trotuar… il vad de la vreo ~50m ca iese de pe trotuar, dar imi spun ca se incadreaza pe banda 1 deci nu are sens sa ma agit… pana in momentul in care observ ca masina lui se prelungeste si pe banda 2 si incepe sa o ocupe din ce in ce mai mult… prima jumatate de secunda m-a prins cu o uimire si o intrebare stupida (Cum mo**ii masii poate sa se intinda o Dacie pe doua benzi?!??), iar cealalta jumatete de secunda m-a prins cu degetele pe frana dozand priza de franare… restul secundelor fiind ocupate de vizualizarea vietii si o dorinta imensa de a scapa cumva de pasagera pentru a putea intra linistit cu viteza sau nu in coliziunea iminenta… intre timp, conserva ocupa din ce in ce mai mult din banda 2, apropiindu-se de gardul liniei 41… banda 1 fiind in continuare ocupata de restul masinii… rezultatul? Dupa cateva secunde de ochi cat cepele, Dacia s-a incadrat intr-un sfarsit direct pe banda 2, eu am oprit motocicleta la cativa cm de coltul stanga spate al masinii, iar andrenalina curgea prin toate venele si arterele posibile din corpul meu… din invalmaseala de ganduri imi aduc aminte acum de ceva… Dani, iti multumesc din suflet… daca nu ma bateai la cap cu franarea, acum poate ca nu mai apucam sa tastez chestia asta…

p.s.: situatia nu s-a oprit aici, nervii mei cerand totusi o razbunare care pana la urma a avut loc doar partial, non-violent… l-am oprit din drum pe soferul groazei de abia la intrarea de pe Turda pe Grivita, langa statia R.A.T.B., informandu-l personal despre situatia de mai devreme de care habar nu avea (se pare ca s-a asigurat „foarte bine” in momentul incadrarii pe benzile de circulatie), deasemenea impartasindu-i parerea mea despre el, mama lui si cei asemenea lui… rezultatul a fost plecarea acestuia, personal regretand ca spatiul unde ne opriseram nu era mai ferit, personal chiar imi doream un contact fizic intre un smalt si o bucata de carbon…
p.s.2: RESPECT pentru Pulitia Romana pentru atentia la detalii (la cateva minute dupa incident am oprit langa un politist cu gandul sa il intreb despre o posibila actiune legala iar dinainte de a il saluta macar el deja ma intreba despre „imperfectiuni legale” ale motocicletei…)

p.s.3: imi pare bine ca exist, imi pare bine ca exista si alti oameni insa… imi pare rau ca intelectul si atentia multora dintre acestia lasa de dorit… si imi mai pare rau ca eram la un pas de a ucide sau rani o fiinta draga mie… de gandul asta nu voi scapa prea usor…

Viata e greu…

Vorba spusa poate aiurea dar cu rost… insemnatate… fiecare ce vrea sa inteleaga… alternare incorecta din punct de vedere gramatical dar… totusi… adevarata… fiecare avem momente in care ne e greu… momente in care vrem sa renuntam la tot si sa fugim… departe…

Speranta…

Rucsacul e plin. Hainele sunt pregatite de aseara. Dimineata isi arata coltii prin soarele puternic… asteptam acest moment de cateva saptamani bune… senzatiile traite sunt un amalgam de sentimente de dragoste, nerabdare si emotie… afara asfaltul se incalzeste… eu mananc… sunt trezit de la 5 si ceva de dimineata… emotiile isi spun cuvantul… somnul a fugit demult… in cateva minute sunt gata de plecare… echipamentul e gata, rucsacul in spate, cheile in buzunar si golul in stomac… inima care deja batea puternic incepe sa isi faca simtita prezenta… dar am ajuns langa motor… pornesc motorul si astept cateva minute sa se incalzeasca… indeajuns cat sa imi pun cagula si casca… ma urc si dau de gaz… o simt ca e pregatita de drum… o simt ca vrea sa trag de manerul din dreapta… dar inca nu… o sa fie timp si pentru asta… primul obiectiv este iesirea din orasul infect in care traiesc… obiectiv realizat in cateva minute… autostrada face cu ochiul parca… motocicleta la fel… ma indeamna sa trag de gaz, sa simt forta, sa simt vantul si viteza… le fac pe plac… si mie in acelasi timp… turatiile cresc, motorul se aude din ce in ce mai tare, iar linia discontinua devina continua… viteza… peste limita legala… in timp ce trec pe langa masini de pe prima banda, ma uit cate putin la soferi, la pasageri… fiecare e diferit… unul conduce din placere, altul cu treburi, altul merge la vreo distractie… eu ma duc… fiindca vreau… undeva, ma asteapta cineva… si vreau sa ajung cat mai repede… mi-e dor, mi-e rau… autostrada trece repede parca… drumul a fost ok… e timpul sa revin la realitate si sa las in urma senzatia de pe drum… senzatia de libertate care ma impingea sa ridic amandoua bratele si sa strig din tot sufletul: „SUNT LIBER!!!”… de oras trec repede… circulatia la ora asta e lejera… trec repede printre masini si ies din oras… iar incepe senzatia dupa care tanjesc… pe care mi-o doresc mereu din ce in ce mai mult… dar in acelasi timp ma apropii de destinatie kilometru cu kilometru… si de abia astept… strada parca nu imi mai ajunge… se face din ce in ce mai mica… soferii sunt linistiti si putini… pot trece fara sa deranjez pe nimeni… simt ca pot merge mai repede si trag iar de gaz… ce bine e… se amesteca senzatia de libertate cu sentimentul ca ma apropii de destinatie… produsul dintre cele doua e uimitor… droguri? n-am nevoie… am drogul meu… de care nu mai poate desparti nimeni… imi place prea mult… si ma apropii si de destinatie… ce poate fi mai bun… ma uit in departare… vad orasul-tinta… dupa cateva ore de mers, am ajuns… mai am cateva curbe si am intrat in oras… parca nu imi vine sa cred… e real oare? Cumva visez? Nu, am intrat in oras… ma uit in dreapta sa vad daca pot opri… si pot… ma asigur, dau semnal si trag usor dreapta… franez incet… multumit… nerabdator… nu ma mai dau jos de pe motor… cu cricul pus stau bine in sa… casca si masnusile atarna de oglinda… zambetul de pe fata mea nu va putea nimeni sa mi-l stearga… sunt aproape fericit… am ajuns unde vroiam… in cateva minute o voi vedea… o voi simti aproape… ii voi simti respiratia langa a mea, inimile vor fi aproape… tigara nu a avut niciodata gust mai dulce ca acum… ma uit in jur, trec persoane iar unele se mai uita si la mine… probabil din curiozitate… oricum… eu sunt departe… sunt aproape fericit… mai am putin pana imi voi vedea visul cu ochii, pana voi simti ca sunt intr-adevar fericit… e atat de aproape momentul… din tigara mai e putin… ma uit iar in jur… oamenii se uita iar la mine… dar de data asta se uita altfel… cu groaza… au ochii mari… de ce oare? Nu cred ca sunt atat de infricosator…dar ei se uita nu la mine… realizez ca se uita in spatele meu… dar nu inteleg de ce… oare ce s-o fi intamplat… trag ultimul fum cu pofta si arunc tigara… vreau sa imi pun casca si manusile iar insa… inainte sa o fac, o sun… ii spun ca am ajuns in oras, ca sunt atat de aproape de ea… dar totusi, nu inteleg de ce se uita oamenii la mine si in spatele meu… cred ca aud voci… care tipa, care spun ceva… nu ii aud… ma uit in spatele meu… apuc sa vad cum raza mea vizuala se micsoreaza… masina vine inspre mine cu o viteza fantastica… nu pot schita nici un gest… sunt blocat… doar gura mi se misca si… incerc sa spun ceva… ma chinui, nu stiu ce sa zic, nu pot sa spun nimic… masina se apropie… din gura mea se mai aude un: „Iubito, te…”

La drum…

Ai iesit pe usa, cheile le-ai bagat in buzunar… te gandesti ca asteptai plecarea asta de cateva luni… in sfarsit s-a facut cald… in sfarsit vremea e ok pentru a te da, pentru a merge in calatorii… zambesti… vecinul de palier iti tine usa liftului si te asteapta sa intri si tu in lift…. e amabil… bineinteles ca ii multumesti, de fiecare data ii multumesti, asa cum si el iti multumeste ca i-ai tinut usa… e banal deja… liftul a inceput sa coboare… vecinul te intreaba daca nu ti se pare periculos ca mergi pe motocicleta, iti spune ca a vazut aseara pe Youtube niste filmulete cu accidente moto… ii raspunzi ca da, este periculos, insa faci tot ce poti pentru a merge cat mai bine, sa savurezi calatoria pe doua roti… ii spui cat de frumos poate fi… iti raspunde cu un aer savant ca el nu s-ar urca niciodata pe asa ceva, dar i se pare si lui „misto”… ar mai vrea sa te intrebe, insa ati ajuns la parter… il saluti scurt si te indrepti catre usa de la bloc… o deschizi usor, gandindu-te la ce ai mai fi putut lua sau ce ar mai trebui sa iei pentru drum… insa te gandesti ca ce ai mai avea nevoie, mancare sau bautura poti sa iei pe drum… sunt benzinarii, restaurante si tot felul de magazine si boutique-uri peste tot in tara… dar oricum tu nu mergi chiar asa de departe… la Timisoara ajungi intr-o singura zi, sau mai repede… te gandesti la ritmul pe care vrei sa il adopti pe drum… la meteo s-a anuntat vreme foarte buna… cald… cu gandurile aiurea te trezesti ca ajungi la motocicleta… bagi cheia in contact si o intorci… auzi zgomotul motorului care toarce… parca te astepta de o vesnicie sa il pornesti… sa ii simti puterea… sa ii simti placerea… casca si manusile sunt potrivite la fix… bagi mana in gaz de cateva ori sa simti placerea sunetului de toba… ai facut o buna alegere cu aceasta toba… se aude foarte bine… puternic… sunet de bas… incet, iesi din parcare si intri pe strada… urmeaza cateva minute de Bucuresti pana iesi pe DN, apoi deja motocicleta va fi incalzita destul de bine ca sa poti sa o si forjezi putin… pana la iesirea din Bucuresti, prinzi cateva semafoare, dar nu pleci primul… stii foarte bine ca tipul din dreapta cu Skoda Octavia RS iti face cu ochiul si vrea sa se dea… dar tu stii mai bine… esti constient ca poti sa pleci mult mai rapid decat el si nu are nici o sansa… dar il lasi sa plece cu scart… dar de ce sa te risti aiurea? Bucurestiul e plin de gropi si denivelari… doar pentru o senzatie de moment? Ai plecat de atatea ori rapid de la semafor, ai plecat inaintea altor masini mult mai puternice… il lasi sa plece si tu pornesti linistit…culmea face ca in 200 de metri iese un politist si il trage pe dreapta… radar… te feliciti in gand pentru calmul tau… se vede ca mergi de mult timp… simti superioaritatea ta fata de altii… fata de ceilalti din trafic… ai mers atatia km cu masina… mergi pe motocicleta de atata vreme… stii foarte bine de pericolele care te pasc la fiecare curba, la fiecare colt… nu mai esti incepator de mult… te-ai dat chiar si pe circuit… esti bun… treci pe langa Octavia si ii zambesti soferului vizibil enervat… te vede… zambetul se transforma intr-un mic ranjet… el observa si se enerveaza si mai tare… nici tu nici el nu va asteptati sa fie radar acolo insa… calmul tau a triumfat asupra lui… esti bun… ai iesit din Bucuresti… drumul devine din ce in ce mai placut… viteza a crescut bineinteles… dar tu inca nu forjezi… astepti sa se incalzeasca bine cauciucurile… deja cand iesi din Otopeni simti cum motorul tau incepe sa manance asfalt… si cere mai mult… dealtfel iti cerea de cand ai plecat din fata blocului… dar tu esti bun… ai avut rabdare si l-ai lasat sa se incalzeasca bine… ai toata increderea in motorul tau… niciodata nu te-a dezamagit… de cand il ai… te gandesti putin cat ai mers pe motociclete… si iar zambesti… nu te poti abtine… esti multumit de tine… esti bun… ai iesit din Otopeni… deja viteza creste, simti vantul cum incepe sa iti aplece capul… te lipesti de rezervor si… ii dai gaz… simti placerea cum creste odata cu viteza… 120, 140, 180… o lasi momentan doar la atat… simti ca nu e nevoie sa ii dai mai mult… deja e foarte bine…treci de celelalte masini si simti privirile soferilor, pasagerilor… ei raman in urma, nu conteaza… tu fugi pe sosea… mananci asfalt… de asta ti-ai luat A-ul… senzatia de viteza… e superba… dupa ceva vreme ajungi aproape de paralela 45… vezi drumul drept in fata si nu ii poti rezista… nu e aglomerat, dimpotriva… dai gaz… simti cum turatiile cresc… viteza iar creste… andrenalina isi face treaba… esti multumit de tine si de motocicleta… treci de celelalte masini ca gandul… ai trecut de 200 de mult… deja ai aproape 300 si ii mai dai… inca mai poate… treci si de 300… nu cu mult… privirea ramane putin la vitezometru si simti cum parca intre 320 si 340 acului ii ia o vesnicie sa ajunga la maxim… dar e de ajuns… linia dreapta se apropie de sfarsit… ajungi in zona de munte… ce frumos e… decelerezi pana pe la 160-180… in departare vezi in dreapta o benzinarie… te gandesti sa opresti putin, sa te odihnesti putin… nu e bine sa mergi mult incontinuu… chair daca tu rezisti… ai mers mult mai multi km fara oprire… dar inca mai ai de mers… aproape de benzinarie intri in parcare… nu opresti motorul… se aude prea frumos… iti place… dar totusi il opresti si intri in benzinarie si iti cumperi o apa plata… asta bei de mult timp… stomacul tau nu mai rezista la cola sau alte bauturi… iei si o cafea… cea de acasa parca nu mai are efect… desi nu iti e somn… simti ca mai vrei inca una… mai iei si un sandvis… cafeaua nu trebuie sa intre in stomac doar cu apa… te duci inapoi la motocicleta cu gandul ca acolo sa savurezi apa, cafeaua si sandvisul… e prea frumos afara sa stai inauntru pe scaun… tot sprijinit de motocicleta stai mai bine… cat savurezi sandvisul, cativa copii trec pe langa tine si motocicleta si te admira… esti, pentru cateva secunde, idolul lor… te simti bine, le zambesti, dar ei pleaca… termini sandvisul si iti aprinzi o tigara… ce buna e… dar se termina si tigara… trebuie sa iti continui drumul… te simti revigorat dupa cafea si sandvis… apa nu ai baut-o toata… o pui la pastrare sub sa… poate mai incolo o sa bei din ea… pornesti iar motorul… ce sunet… te asiguri si intri iar pe DN… acum nu mai dai gaz… incep curbele in urcare… savurezi pentru scurt timp si peisajul… e intr-adevar frumos… treci de Sinaia, treci de alte localitati… ajungi la Vidraru… nu ai dat gaz… nu era nevoie, ai mers normal… ai si savurat drumul… superb… te gandesti ca e superba privelistea in unele locuri… de abia astepti sa te si intorci… trebuia sa iti iei si aparatul foto… pacat ca nu te-ai gandit mai bine… dar nui bai… data viitoare nu uiti… la baraj te opresti putin… mai fumezi o tigara si mai savurezi putin peisajul… ce frumos e… inca un motiv pentru care ti-ai luat motocicleta… tigara se duce repede… ce buna a fost… parca a avut ceva special… mai arunci o privire in jur, si pleci… urci, curbele sunt periculoase, deci mergi incet… nu exista vizibilitate aici, trebuie sa mergi incet, nu ai motiv sa te risti aiurea… te apleci pentru curba la stanga si vezi ca urmeaza curba la dreapta… dar nu vezi mai departe… copacii iti blocheaza raza vizuala… nu e problema, tu mergi incet… nu te-ai riscat si nici nu te vei risca… experienta isi spune cuvantul… esti bun… ajungi la curba la dreapta… te gandesti ca trebuia parca sa te apropii mai mult de marginea din dreapta a drumului… te uiti putin si te gandesti ca e ok… nu esti aproape de linia continua dintre sensuri… te gandesti ca trebuie sa te intalnesti cu Marius la Timisoara… nu l-ai mai vazut de ceva vreme… ati tot vorbit la telefon, pe mess… dar parca iti e dor de el… vrei sa savurezi o bere in compania lui… e altceva fata in fata… e mult mai frumos… treci de curba… te indrepti si vezi ca ai linie dreapta… accelerezi putin, dar iar franezi fiindca iar vine curba… dar tie iti plac curbele… esti bun, te apleci frumos intr-o parte, ai stil… urmeaza curba la dreapta… intri incet in curba… iar fara vizibilitate… te gandesti ca cineva ar trebui sa faca ceva in legatura cu chestia asta… dar e doar un gand rapid… ai ajuns in curba… vrei sa te apleci… si vezi cum vine… dobitocul cu duba depaseste in curba… vrei sa faci ceva dar… inainte sa schitezi primul gest, iti dai seama ca impactul e frontal… nu ai nici o sansa… nu mai esti bun… un sfert de secunda ai auzit zgomotul de anvelope scartaind de asfalt, luptandu-se pentru un strop de aderenta… dar tot ceea ce vezi acum sunt ochii speriati ai soferului… nu se astepta sa vii… nu te vazuse, nu se uitase… nu s-a asigurat… vezi soferul langa tine… se uita speriat la tine… realizezi ca esti in cabina, langa sofer… el inca se uita la tine speriat… te fixeaza cu privirea… si atunci… nu mai simti nimic… nu mai auzi nimic… totul se incetoseaza… ochii se inchid incet… incet… dar tu nu  vrei… nu asta e momentul… dar gandurile se duc… suflarea ta s-a oprit… ochii tai s-au inchis… nu mai auzi nimic…. e doar… intuneric… ultima bataie de inima o simti ca pe un gong… si nu vrei sa se opreasca, dar nu poti face nimic… totul s-a terminat… nu mai esti bun… degeaba ai muncit din greu, degeaba te-ai antrenat din greu sa inveti sa stapanesti motocicleta… totul s-a terminat in cateva secunde… soferul inca se uita la tine… nu mai poate misca nimic… se uita la tine… ochii lui te fixeaza… tu nu te misti… el e in soc… deodata, isi da seama… parca odata cu tine… esti mort… rapid, stupid…