Ultimele clipe…

In ultimele zile pot spune ca am fost destul de ocupat… nu am mai intrat pe blog aproape deloc, iar cand am intrat, numai chef sa scriu nu aveam… oboseala isi spune cuvantul de fiecare data… oricum, vorba unui amic: „O viata am si p-aia vrei s-o dorm?”… preluare Parazitii, stiu… dar suna bine… ma duce cu gandul la anii trecuti si la modul de gandire de atunci… cel mai mare pericol era sa nu cumva sa ma calce vreo masina in trafic… acum tot cam la fel a ramas… doar circumstantele s-au schimbat… nu mai merg pe jos… dar totusi merg prin trafic… incep sa inteleg de ce multi le zic celor care merg pe doua roti motorizate nebuni… nu pentru ca unii dintre ei fac tot felul de acrobatii cum ar fi mersul pe o roata sau oprirea pe roata din fata… acestea sunt pur si simplu manifestari personale… cine vrea si ii place, face… dar pur si simplu ideea de a merge prin trafic stiind ca de multe ori nu vei fi observat si astfel multi soferi pur si simplu trecand peste tine… nepasatori… nu, nu sunt vreun maniac sau obsedat de gandul ca toti soferii ma vor mort… dar unii dintre ei nu merita permisul… greseli care nu ar trebui sa existe, cauzatoare de moarte uneori, se intampla din prostie, neatentie sau nepasare… nu spun ca toti motociclistii sunt eroi sau rideri perfecti dar, putina atentie in plus pentru cei pe doua roti nu ar strica… acum ceva vreme cei de la Silver Pistons au facut o copie romaneasca a unui clip din S.U.A., menit sa atentioneze soferii asupra existentei celor pe doua roti pe sosele… e un fel de paradox aici… majoritatea soferilor se scuza prin faptul ca nu aud/vad motociclistul, iar daca acesta tureaza motorul pentru a fi auzit, ergo observat, acestia il acuza de rauvointa… ok dar, altfel cum il observi, daca nu te atentioneaza el? Nu, nu ma refer la cei care merg prin oras si merg constant cu turatii aproape de rosul turometrului, ma refer la cei care intr-o coloana de masini care este oprita, tureaza usor motorul pentru a i se face loc… dar bineinteles, aici vine romanismul nostru drag… „el de ce sa treaca si sa ajunga unde are nevoie daca eu stau blocat aici?”… invidia, lacomia, avarismul si lasitatea… o scumpa prietena tot le ia apararea soferilor in fata tuturor cunoscutilor… intr-un fel are dreptate… violenta nu ajuta la nimic… dar oare senzatia aceea pe care o ai in momentul in care iti dai seama ca in 2-3 secunde puteai sa fi ajuns intins pe asfalt iar singura ta vina sa fi fost ca vroiai sa te plimbi cu ce iti place cel mai mult sa mergi? Senzatiile traite in acel moment sunt diverse dar… cititi mai departe…

Ceilalti din masini se uita la tine curiosi, dandu-si coate si contrazicandu-se asupra faptului daca esti mort sau nu… ei vad miscari chinuite, incete… vad cum incerci sa te ridici si nu poti, dar ei claxoneaza… ei vor doar sa treaca mai departe… tu incerci sa iti dai seama daca esti intreg, incerci sa te ridici sa vezi daca motocicleta e intreaga… daca obiectul muncii tale de ani de zile este intreg… daca a scapat… pe multi ii auzeai inainte ca e fier si se repara… in acel moment acel fier este mai pretios decat oasele tale… schiopatand incerci sa ajungi la motocicleta, dar realizezi ca poti doar sa te tarasti… orice tentativa de mers normal este imposibila… dar… durerea? Iti dai seama ca durerea nu o simti, simti doar acea frica si… iti aduci aminte regretele tale… dorintele tale cele mai ascunse… iti aduci aminte si iti dai seama ca nu vrei sa parasesti lumea asta inainte sa ii spui acelei persoane dragi ca o iubesti, sa ii spui cat de mult tii la ea… sa ii spui cat o adori si cat de frica iti e pentru ea sa nu pateasca ceva… orice… sperantele se duc si incepi sa realizezi ce s-a intamplat… iti aduci aminte ca mergeai pe banda ta… dar… era libera… ce s-a intamplat? Intre timp te tarasti usor inspre motocicleta si ajungi langa ea… te uiti la ea… pare intreaga… doar carena dreapta e crapata si zgariata… vrei sa te ridici sa te uiti mai bine dar… nu poti… si iar iti aduci aminte… in dreapta ta, in fata, era o masina… da, bun, si ce-i cu asta? Ahaaa… acea masina a intrat pe banda ta si a pus frana… dar… nu a semnalizat… de ce a intrat pe banda mea? Nu m-a vazut ca mergeam?!?? Au!… incepi sa simti durerea… cotul drept incepe sa simta durere asa cum nu ai mai simtit in viata ta… te uiti usor la genunchi… cel stang pare ok dar… la cel drept pantalonii sunt sfasiati… vezi bucatile de carbon din genunchiera pe jos… si te miri… dar cum de s-a spart? Au!!… si mai puternic resimti durerea la genunchi… te uiti mai bine… dar… incepi si vezi cu claritate ca iti curge sange… mult… siroaie… incerci sa vezi mai bine genunchiul dar vezi pe jos, sub tine, sub cotul drept, cum un alt paraias de sange iti curge… intre timp incerci sa iti dai seama de ce s-a intamplat de fapt… si iti aduci aminte doar ultimele clipe… masina era in fata ta, frana brusca, ghidonul nu a mai ascultat si a inceput sa vibreze puternic… nu mai putea fi stapanit… iti e frica sa nu te lovesti de acea masina… tu esti acoperit doar de un costum… masina aceea e din tabla… iti aduci aminte iar de toate emotiile si sentimentele pe care le ravnesti inca, le doresti cu atata ardoare chiar in acel moment… dar… masina pleaca, se departeaza… tu nu poti insa sa te mai redresezi… simti cum roata din spate se duce in stanga, iar echilibrul nu mai ajuta la nimic… ultima clipa pe care ti-o aduci aminte, ultima imagine din capul tau este asfaltul si linia discontinua dintre benzi… acestea se apropie de capul tau, iar ochii tai se maresc, pupilele se dilata… exact atunci simti cum se rupe firul… Auuu!!! acuma gata, simti durerea in toata „splendoarea” ei… iti dai seama ca masina aceea a disparut, cotul drept nu poti sa il misti, iar genunchiul drept doare imens de mult… te uiti in spate si incerci sa iti dai seama de unde se aude acel zgomot asurzitor… nu reusesti sa deslusesti… privirea ta devine incetosata… simti cum durerea preia controlul iar tu nu mai poti sa faci nimic impotriva acestui lucru… batalia este de putina durata… esti lipsit de putere… mai reusesti doar sa arunci o privire la cer, sa iti ceri iertare… pentru tot… iar privirea ramane inspre cer… corpul tau a incetat sa se mai zbata… zgomotul a disparut, nu mai vezi nimic… e intuneric…