Acum am scapat… dar data viitoare?!??

Strada Turda… seara, in jur de orele 20:00 – 21:00… directia este Podul Grant… viteza este in limitele legale (cheful de alergatura era 0 (zero))… locul ocupat in spatiu este banda 2, aproape de linia de mijloc… actorii sunt eu, pasagera si un mos care a iesit frontal cu vechitura lui de Dacie din parcarea de pe trotuar… il vad de la vreo ~50m ca iese de pe trotuar, dar imi spun ca se incadreaza pe banda 1 deci nu are sens sa ma agit… pana in momentul in care observ ca masina lui se prelungeste si pe banda 2 si incepe sa o ocupe din ce in ce mai mult… prima jumatate de secunda m-a prins cu o uimire si o intrebare stupida (Cum mo**ii masii poate sa se intinda o Dacie pe doua benzi?!??), iar cealalta jumatete de secunda m-a prins cu degetele pe frana dozand priza de franare… restul secundelor fiind ocupate de vizualizarea vietii si o dorinta imensa de a scapa cumva de pasagera pentru a putea intra linistit cu viteza sau nu in coliziunea iminenta… intre timp, conserva ocupa din ce in ce mai mult din banda 2, apropiindu-se de gardul liniei 41… banda 1 fiind in continuare ocupata de restul masinii… rezultatul? Dupa cateva secunde de ochi cat cepele, Dacia s-a incadrat intr-un sfarsit direct pe banda 2, eu am oprit motocicleta la cativa cm de coltul stanga spate al masinii, iar andrenalina curgea prin toate venele si arterele posibile din corpul meu… din invalmaseala de ganduri imi aduc aminte acum de ceva… Dani, iti multumesc din suflet… daca nu ma bateai la cap cu franarea, acum poate ca nu mai apucam sa tastez chestia asta…

p.s.: situatia nu s-a oprit aici, nervii mei cerand totusi o razbunare care pana la urma a avut loc doar partial, non-violent… l-am oprit din drum pe soferul groazei de abia la intrarea de pe Turda pe Grivita, langa statia R.A.T.B., informandu-l personal despre situatia de mai devreme de care habar nu avea (se pare ca s-a asigurat „foarte bine” in momentul incadrarii pe benzile de circulatie), deasemenea impartasindu-i parerea mea despre el, mama lui si cei asemenea lui… rezultatul a fost plecarea acestuia, personal regretand ca spatiul unde ne opriseram nu era mai ferit, personal chiar imi doream un contact fizic intre un smalt si o bucata de carbon…
p.s.2: RESPECT pentru Pulitia Romana pentru atentia la detalii (la cateva minute dupa incident am oprit langa un politist cu gandul sa il intreb despre o posibila actiune legala iar dinainte de a il saluta macar el deja ma intreba despre „imperfectiuni legale” ale motocicletei…)

p.s.3: imi pare bine ca exist, imi pare bine ca exista si alti oameni insa… imi pare rau ca intelectul si atentia multora dintre acestia lasa de dorit… si imi mai pare rau ca eram la un pas de a ucide sau rani o fiinta draga mie… de gandul asta nu voi scapa prea usor…