copil…

Timpul trece… irecuperabil timpul trece si nu lasa nimic in urma… amintirile si ele se duc… cat de scumpe ar fi… cat de pretioase ar fi… zilele trecute am aflat ceva ce m-a uimit… si am realizat ca… am crescut… nu mai sunt mic, sa am pe cineva care sa aibe grija de mine… acum sunt raspunzator pentru ceea ce fac, pentru ceea ce gandesc, pentru ceea ce imi doresc… grijile insa, fata de cat speram cand eram mic, au crescut, in diferite feluri si chipuri viata se joaca cu mine si o simt adanc in suflet… acea durere care ma face sa realizez ca deja am douazecisiceva de ani, iar in continuare viata de abia incepe sa fie grea… imi aduc aminte de acum 4-5-6 ani cand nu aveam griji, preocuparile nu erau multe… cel putin fata de acum, cand ma gandesc cum timpul… chiar trece iar eu… imbatranesc… cat de mult imi doream, ca si multi altii, sa am 20-30 de ani cand aveam 15… iar acum imi doresc invers… momentan nu mai am cuvinte… starea pe care o am e diferita fata de orice am simtit pana acum… sper sa inteleg cat mai bine aceasta senzatie…