Ultimele clipe…

In ultimele zile pot spune ca am fost destul de ocupat… nu am mai intrat pe blog aproape deloc, iar cand am intrat, numai chef sa scriu nu aveam… oboseala isi spune cuvantul de fiecare data… oricum, vorba unui amic: „O viata am si p-aia vrei s-o dorm?”… preluare Parazitii, stiu… dar suna bine… ma duce cu gandul la anii trecuti si la modul de gandire de atunci… cel mai mare pericol era sa nu cumva sa ma calce vreo masina in trafic… acum tot cam la fel a ramas… doar circumstantele s-au schimbat… nu mai merg pe jos… dar totusi merg prin trafic… incep sa inteleg de ce multi le zic celor care merg pe doua roti motorizate nebuni… nu pentru ca unii dintre ei fac tot felul de acrobatii cum ar fi mersul pe o roata sau oprirea pe roata din fata… acestea sunt pur si simplu manifestari personale… cine vrea si ii place, face… dar pur si simplu ideea de a merge prin trafic stiind ca de multe ori nu vei fi observat si astfel multi soferi pur si simplu trecand peste tine… nepasatori… nu, nu sunt vreun maniac sau obsedat de gandul ca toti soferii ma vor mort… dar unii dintre ei nu merita permisul… greseli care nu ar trebui sa existe, cauzatoare de moarte uneori, se intampla din prostie, neatentie sau nepasare… nu spun ca toti motociclistii sunt eroi sau rideri perfecti dar, putina atentie in plus pentru cei pe doua roti nu ar strica… acum ceva vreme cei de la Silver Pistons au facut o copie romaneasca a unui clip din S.U.A., menit sa atentioneze soferii asupra existentei celor pe doua roti pe sosele… e un fel de paradox aici… majoritatea soferilor se scuza prin faptul ca nu aud/vad motociclistul, iar daca acesta tureaza motorul pentru a fi auzit, ergo observat, acestia il acuza de rauvointa… ok dar, altfel cum il observi, daca nu te atentioneaza el? Nu, nu ma refer la cei care merg prin oras si merg constant cu turatii aproape de rosul turometrului, ma refer la cei care intr-o coloana de masini care este oprita, tureaza usor motorul pentru a i se face loc… dar bineinteles, aici vine romanismul nostru drag… „el de ce sa treaca si sa ajunga unde are nevoie daca eu stau blocat aici?”… invidia, lacomia, avarismul si lasitatea… o scumpa prietena tot le ia apararea soferilor in fata tuturor cunoscutilor… intr-un fel are dreptate… violenta nu ajuta la nimic… dar oare senzatia aceea pe care o ai in momentul in care iti dai seama ca in 2-3 secunde puteai sa fi ajuns intins pe asfalt iar singura ta vina sa fi fost ca vroiai sa te plimbi cu ce iti place cel mai mult sa mergi? Senzatiile traite in acel moment sunt diverse dar… cititi mai departe…

Ceilalti din masini se uita la tine curiosi, dandu-si coate si contrazicandu-se asupra faptului daca esti mort sau nu… ei vad miscari chinuite, incete… vad cum incerci sa te ridici si nu poti, dar ei claxoneaza… ei vor doar sa treaca mai departe… tu incerci sa iti dai seama daca esti intreg, incerci sa te ridici sa vezi daca motocicleta e intreaga… daca obiectul muncii tale de ani de zile este intreg… daca a scapat… pe multi ii auzeai inainte ca e fier si se repara… in acel moment acel fier este mai pretios decat oasele tale… schiopatand incerci sa ajungi la motocicleta, dar realizezi ca poti doar sa te tarasti… orice tentativa de mers normal este imposibila… dar… durerea? Iti dai seama ca durerea nu o simti, simti doar acea frica si… iti aduci aminte regretele tale… dorintele tale cele mai ascunse… iti aduci aminte si iti dai seama ca nu vrei sa parasesti lumea asta inainte sa ii spui acelei persoane dragi ca o iubesti, sa ii spui cat de mult tii la ea… sa ii spui cat o adori si cat de frica iti e pentru ea sa nu pateasca ceva… orice… sperantele se duc si incepi sa realizezi ce s-a intamplat… iti aduci aminte ca mergeai pe banda ta… dar… era libera… ce s-a intamplat? Intre timp te tarasti usor inspre motocicleta si ajungi langa ea… te uiti la ea… pare intreaga… doar carena dreapta e crapata si zgariata… vrei sa te ridici sa te uiti mai bine dar… nu poti… si iar iti aduci aminte… in dreapta ta, in fata, era o masina… da, bun, si ce-i cu asta? Ahaaa… acea masina a intrat pe banda ta si a pus frana… dar… nu a semnalizat… de ce a intrat pe banda mea? Nu m-a vazut ca mergeam?!?? Au!… incepi sa simti durerea… cotul drept incepe sa simta durere asa cum nu ai mai simtit in viata ta… te uiti usor la genunchi… cel stang pare ok dar… la cel drept pantalonii sunt sfasiati… vezi bucatile de carbon din genunchiera pe jos… si te miri… dar cum de s-a spart? Au!!… si mai puternic resimti durerea la genunchi… te uiti mai bine… dar… incepi si vezi cu claritate ca iti curge sange… mult… siroaie… incerci sa vezi mai bine genunchiul dar vezi pe jos, sub tine, sub cotul drept, cum un alt paraias de sange iti curge… intre timp incerci sa iti dai seama de ce s-a intamplat de fapt… si iti aduci aminte doar ultimele clipe… masina era in fata ta, frana brusca, ghidonul nu a mai ascultat si a inceput sa vibreze puternic… nu mai putea fi stapanit… iti e frica sa nu te lovesti de acea masina… tu esti acoperit doar de un costum… masina aceea e din tabla… iti aduci aminte iar de toate emotiile si sentimentele pe care le ravnesti inca, le doresti cu atata ardoare chiar in acel moment… dar… masina pleaca, se departeaza… tu nu poti insa sa te mai redresezi… simti cum roata din spate se duce in stanga, iar echilibrul nu mai ajuta la nimic… ultima clipa pe care ti-o aduci aminte, ultima imagine din capul tau este asfaltul si linia discontinua dintre benzi… acestea se apropie de capul tau, iar ochii tai se maresc, pupilele se dilata… exact atunci simti cum se rupe firul… Auuu!!! acuma gata, simti durerea in toata „splendoarea” ei… iti dai seama ca masina aceea a disparut, cotul drept nu poti sa il misti, iar genunchiul drept doare imens de mult… te uiti in spate si incerci sa iti dai seama de unde se aude acel zgomot asurzitor… nu reusesti sa deslusesti… privirea ta devine incetosata… simti cum durerea preia controlul iar tu nu mai poti sa faci nimic impotriva acestui lucru… batalia este de putina durata… esti lipsit de putere… mai reusesti doar sa arunci o privire la cer, sa iti ceri iertare… pentru tot… iar privirea ramane inspre cer… corpul tau a incetat sa se mai zbata… zgomotul a disparut, nu mai vezi nimic… e intuneric…

flying…

zbor… simt cum mai am putin si plutesc… ma uit pe geam la privelistea de afara si simt ca parca ma ridic… alb… atat de frumos, atat de pur… pacat ca in secunda urmatoare realizez ca sunt inca in .ro si ceea ce vad nu are cum sa mai dureze mult, si asa ceea ce se vede afara fiind rezultatul naturii care parca s-a razbunat pentru ce a iertat anul trecut…

Dar revenind putin la realitate, inzapezirile au cuprins .ro si nu numai, pe strazi sunt oameni inzapeziti in masini, pe drumuri din afara localitatilor troienele de zapada depasesc orice imaginatie… o fufa de la TV rade si i se pare amuzant faptul ca o ambulanta nu are cum sa ajunga intr-un sat uitat de lume la o viitoare mamica… ma intreb daca i s-ar fi parut la fel de amuzant daca era chiar ea acea viitoare mamica… pe strazi lumea se buluceste sa mearga cu masina desi cu metroul poate ar scurta cu jumatate timpul alocat calatoriei… ma intreb oare ce fel de minte iti trebuie ca sa te uiti dimineata pe geam, sa vezi troiene de zapada si sa iti spui in gand: „mda, azi voi merge cu masina la munca…”. Nu cred ca este nevoie de multa materie cenusie pentru astfel de ganduri… dar cu o ora mai tarziu acelasi om probabil se intreaba de ce sunt atat de aglomerate strazile acoperite de zapada si de ce se circula atat de greu… probabil trebuie sa fii un geniu sa iti dai seama ca pe o astfel de vreme trebuie sa fii tampit sa iesi cu masina cand exista alte mijloace de transport (MULT MAI IEFTINE BA!!!).

Si totusi eu zbor in continuare, imi aduc aminte de cand eram copil si ma jucam in zapada… dar stai! ce m-ar putea opri? Troienii de zapada stransi pana acum parca ma asteapta sa vin… dar din nou, ma trezesc la realitate si imi aduc aminte de ceea ce imi doresc de ceva vreme… tanjesc, ard… in curand… voi fi din nou liber… pana atunci, zbor… visez… plutesc…

SIAB (sau .ro la maxim)

bun… am gasit cateva minute sa mai completez si eu aici… ma gandesc sa ma laud.. cu ce? cica am fost la SIAB… dar totusi, chiar e motiv de lauda? ma gandesc ce mi-a placut cel mai mult acolo, ce m-a impresionat mai mult… si ma gandesc… si inca ma gandesc… si sunt nehotarat nu fiindca au fost prea multe… dimpotriva… imi aduc aminte ca fata de acum 3 ani cand am mai fost la SIAB, vizita de anul asta a fost mai scurta, mai plictisitoare si… parca doar manechinele prezente au fost parca ceva mai active… per total spatiul a fost mai mare, expozantii mai multi, dar degeaba… romanii tot nesimtiti, tot jegosi, tot prost educati (cu ocazia asta tin sa ii multumesc idiotului cu coada care mi-a stricat poza cu FORD-ul. ESTI UN DOBITOC BA!!!)

mai mult decat atat, vorba lui George, multumim inca o data fetelor si asteptam topul acestora… fiindca doar fetele au fost ceva mai atractive anul acesta si standurile de tuning… in rest ma intreb ce cauta UNICREDIT la un targ auto… ca Tiriac nu a participat atat de mult la targ, au ba? nici macar sponsor sau partener nu e… si atunci de unde un stand intreg? cei care au fost au vazut, dar nu stiu cat s-au intrebat despre comercialul de anul acesta… ce sa zic, parca din ce in ce tara noastra se transforma intr-o cocina fara fund, de unde nu ai cum sa scapi… si iata cum de la masini am ajuns la politica (desi nu imi face placere deloc, se pare ca din orice subiect se ajunge in „pulitica”)

de ultima ora: ma suna un amic sa ma intrebe daca am fost la SIAB, si daca am fost, sa ii zic daca ii recomand sa mearga si el… cand l-am intrebat daca a mai fost anii trecuti, a spus ca nu, in concluzie i-am spus sa mearga totusi, fiindca si asa nu stie cum a fost anul trecut… nu o sa fie dezamagit anul asta…

numa’ bine!

masini frumoase din .ro

rasfoind netul, am gasit un site romanesc de dezmembrari de masini, sau de unde se pot cumpara autoturisme avariate… pana aici nimic interesant, pana am gasit un autoturism destul de nou, cu o singura mica mare problema… a fost inundat… va las pe voi sa va minunati despre chestia asta cat eu mai rasfoiesc si alte tampenii…