Ocupat…

M-am trezit. Ceasul arata ora 9:42PM. Am dormit doar cateva ore… incerc sa imi aduc aminte exact cand am adormit, daca cumva am uitat ceva, daca cumva trebuia sa mai fac ceva… in schimb imi aduc aminte ca imi e foame. Ar trebui sa ma ridic din pat ca sa ajung la bucatarie (Doh!, acolo e mancarea…). Pfoai ce lene imi e… doar lene? Senzatia parca e si de durere… molcoma, surda. ce ai facut azi? Hmmm… ce nu ai facut? cu ziua de ieri plina de activitati, cu noaptea petrecuta la servici si cu ziua de azi petrecuta hai-hui prin oras, oboseala incepe sa isi faca aparitia… rau… mai devreme intr-adevar simteam oboseala… acum parca e mai grea sau… oare ce o fi aceasta senzatie? Poate doar imi e somn… nu m-am trezit inca… am chef de o cafea… dupa lungi cointemplari ajung la bucatarie, iar acolo ma loveste: maine mai ai inca multa treaba… ai programare de dimineata, iar pana seara ai oboseala garantata… si NU este o zi petrecuta la munca… stress, oboseala, zi de zi… asta e viata pe care ne-o dorim cand suntem copii? In nici un caz… dar na… asta e… odata cu varsta grijile au crescut, firele albe au aparut, iar eu… eu nu imi mai gasesc acel copil nevinovat din mine…

Tu il mai ai?

obosit…

azi iar nu am chef… am tot mers prin Bucuresti zilele trecute cautand ceva… am ajuns la concluzia ca aceasta capitala a tarii noastre este un oras mare, obositor si mizerabil…

vesti si mai bune :))

dupa ce luni imi venea sa urlu de nervi din cauza incompetentei politiei iar marti (ieri) m-am mai linistit, azi se pare ca a fost o zi excelenta… dupa emotii netereminabile, la ora 12:00 aveam examenul luat, iar dupa ce am scris aceste randuri voi dormi putin… au fost cateva zile foarte obositoare, iar ziua de maine va avea cel putin 1 motiv de zambet…