Baba din 41…

Aceasta femeie era de gasit in tramvaiul 41 (sau metroul usor, dupa numele nou…) de cativa ani… anul acesta, nu am mai vazut-o… oare cati dintre cei care mergeau zilnic cu 41 isi mai aduc aminte de ea? Retineti ca aceasta femeie nu striga in gura mare cat de saraca e ea si cata foame are in stomac, nu striga cati copii o asteapta acasa, ci doar incerca sa inveseleasca lumea, calatorii acestui trist mijloc de transport… daca vedea un cuplu de indragostiti le ura numai sanatate, iubire vesnica, copiilor le ura sporuri la invatatura, in cateva cuvinte le dorea tuturor numai de bine. Poate era o falsitate, poate nu, insa aceasta este printre putinii oameni care „cerseau” cu demnitate… Nu ii stiu povestea, desi imi doresc sa o fi stiut… Nu am ajutat-o cu mult, desi mi-as fi dorit sa o ajut cu mai mult… Poate anul acesta o sa o mai vedem in tramvai… Sau poate nu…

Fata de cei care sar in capul oamenilor zi de zi si fac tot posibilul sa scoata mila si banii calatorilor si cetatenilor, aceasta femeie incerca prin cuvinte sa ridice putin moralul celor din jur… banii primiti de ea erau primiti cu demnitate, iar in ochii ei se citea o multumire sincera… rar vazuta in ochii celor care traiesc din cersit… stiu, nu e bine sa cersesti, nu e ok… dar imi pare rau cand vad oameni carora destinul a uitat sa le mai dea o mana de ajutor… eu ma consider norocos… fata de altii care sunt mult mai rau decat mine… cei care trec pe langa Carrefour Orhideea inspre Calea Giulesti poate o cunosc si pe femeia aceea care doarme langa acea reprezentanta auto… acea femeie intr-adevar duce o viata dura… fata de noi, restul… oare ce reactie ar putea sa cred ca ar obtine femeia de la trecatori? Oare cati dintre acestia au avut o reactie de mila fata de ea? Oare cati dintre cei carora le-a inspirat mila acea femeie chiar au facut ceva pentru ea? Cati i-au dat macar o bucata de paine? Oare cati din demnitarii Romaniei au habar despre aceste personaje? Nu sunt rare… din nefericire daca ai ochi sa vezi, le vezi aproape peste tot… cand oare o sa realizeze romanii ca trebuie sa faca ceva? Oare cand o sa realizam noi, ca popor ca trebuie sa avem grija de batranii nostri? O vorba spunea ca daca stii trecutul unei natiuni, stii si viitorul… ei bine, parafrazand lozinca unei campanii de acum cativa ani, viitorul NU suna bine… ma gandesc cu groaza ca acel clip NU este amuzant, ci mai degraba tragic… la asta am ajuns ca natiune? Imi aduc aminte de o intamplare: eram cu niste prieteni in masina, ne intorceam de la munte, iar dupa Paralela 45, la cativa km era o veche dacie break impinsa de un om mai in varsta… noi am oprit sa vedem daca il putem ajuta… a ramas uimit acel om… nu se astepta sa opreasca cineva pentru el… impinsese la acea masina kilometri intregi si nimeni nu oprise, iar noi cand am oprit eram deja scoteam sufa ca sa il tragem… ne-a refuzat frumos, mai avea putin si ajungea acasa… dar totusi, si-a exprimat clar uimirea asupra faptului ca a oprit cineva sa il intrebe de probleme… mai ales niste „pusti” cu masina…

Ma uit in jur si ma minunez la viitorul clar al tarii… din ce in ce mai putini oameni, sufletele devin din ce in ce mai goale… oare unde vom ajunge? Oare era comunista nu a invatat pe nimeni nimic? Cand o sa realizam ca viitorul nostru este foarte sumbru daca nu facem ceva in legatura cu asta?

Nu stiu daca sa mai fiu mandru ca sunt roman… oare ce inseamna sa fii roman in ziua de azi?